Lavinia Teodorescu,  tânăra admisa cu bursa la Harvard, ce și-a propus să schimbe lumea a revenit acasa, la Roșiorii de Vede, într-o scurtă vacanță dupa primul an de studii la prestigioasa universitate americană. Înainte de a-și lua zborul spre alte țări îndepărtate, Lavinia ne-a povestit cum a fost primul an la Harvard și ce înseamnă pentru ea această experiență.

Lavinia Teodorescu – A fost un an plin de surprize. Am început anul școlar cu săptămâna de prioritizare  și orientare în care se adună toți elevii din primul an să se cunoască mai bine, au loc diverse activități în care li se introduce campusul și  mi-am făcut foarte mulți prieteni.Toată lumea era foarte emoționata să fie acolo, cred că este un sentiment general la Harvard că ” eu nu merit să fiu aici” pentru că sunt foarte mulți oameni extrem de buni care au făcut  în liceu, pe ce au făcut în trecut, în viața lor, așa că toată lumea se simte puțin ca și cum nu ar merita să fie la o facultate atât de bună. Așa au funcșionat primele două săptămâni la Harvard. Mi-am făcut foarte mulți prieteni, am fost la foarte multe activități, am vizitat campusul, Cambridge și  Boston. După ce trece prima săptămână trebuie să-ți alegi cursurile, apoi încep examenele și a fost mult mai stresant. Am stat în bibliotecă, în unele nopți, până la trei dimineața și chiar a fost o experiență pentru ca în momentul în care stai cu niște oameni în bibliotecă până dimineața învățând pentru examenul de a doua zi se crează legături foarte strânse și cu majoritatea oamenilor pe care i-am cunoscut în primul semestru am legături extrem de strânse și din cauza acestui fapt, erau foarte mulți  care dormeau pe podeaua bibliotecii, au fost o groază de experiențe.

În vacanța de iarnă m-am întors în România, am fost cu niște prieteni de la facultate în Italia, am stat chiar la un coleg tot din anul întâi. În semestrul doi am învățat și mai multe, tot atunci am învățat o lecție pe care am împărtășit-o și prietenilor mei din liceu care termină acum. Facultatea la care mergi nu contează, contează oamenii de care te înconjori și pe același principiu merge și nota la bac care nu contează, conteaza mai mult cum te mulezi tu în jurul acestor note și acestor circumstanțe, ce faci cu notele pe care le iei, ce faci la facultatea la care intri, iar toate acestea depind de oamenii cu care alegi să te înconjori. Cred că cel mai mare plus pe care îl are Harvard-ul și pe care l-am realizat anul acesta sunt oamenii pe care îi aduce. Nu este vorba că sunt oameni cu cele mai mari note din toată lumea, dar sunt oamenii cei mai interesanti și cei mai diverși, toți au făcut  ceva la care rămâi cu gura căscată și cred că asta este cea mai frumoasă chestie la Harvard pe care am realizat-o anul acesta.

Rep. Care a fost cea mai interesantă experiență prin care ai trecut anul acesta?

L.T.- În una din primele zile ale semestrului al doilea era un grup de maicuțe care au venit să viziteze campusul de la Harvard, doar că la noi este foarte greu să vizitezi fără un ghid turistic, poți să îți iei un ghid doar că sunt disponibili în anumite perioade de timp. Eu mergeam către biblioteca să scriu un eseu și m-am întâlnit cu grupul de măicuțe îmbrăcate atât de frumos și m-au întrebat dacă una dintre clădiri este o clădire academică sau un dormitor de elevi. Le-am spus că este un dormitor de elevi, toate clădirile din gradina în care stăm noi sunt clădiri de elevi. Erau doar cinci măicuțe, nu aveau un ghid și chiar am vrut să le arăt eu campusul, le-am dus la bibliotecă, trebuie să intri pe ID peste tot, chiar și în sala de mese, nu ai voie să intri fără ID. Le-am dus peste tot, la etajul 10 din bibliotecă de unde se vede tot orașul Cambridge, este superb, și în sala noastră de mese care arată ca sala de mese din Harry Potter, în care nu ai voie sa intri, teoretic, decât cu prieteni sau familie, dar le-am dus. Două ore ne-am plimbat prin campus și cred ca a fost cea mai frumoasa experiență de anul acesta. A fost pur și simplu, fără să plănuim nimic. M-au invitat să vin la ele în toamnă, sunt din Providence, dintr-un stat apropiat, chiar am legat o relație.

Rep. Ce planuri ai pentru călatoria în Senegal și pentru cea din China?

L.T.- În Senegal voi învăța istoria Africii francofone. Speranța mea este să fac toate orele în franceză, avem opțiunea să facem toate orele în franceză și apoi eseurile în engleză sau totul în franceză și eu vreau să fac totul în franceză, în primul rând pentru că unde vreau eu să lucrez mai departe, adică nordul Africii, se vorbește atât araba cât și franceza. Arabă fac la facultate, doar că franceză nu am apucat să fac, am facut doar în gimnaziu și de aceea vreau să mi-o perfecționez. În Senegal voi sta două luni și sper că mă întorc de acolo vorbind franceza. Sunt mare fan al țărilor calde care au plajă. Noi o să stăm în Dakar, iar hotelul nostru  este la 10-20 de minute de plajă, de mers pe jos, deci foarte aproape și de asta sunt super încântată, plus că suntem un grup foarte mic de oameni, doar 12 elevi și sigur o să legăm prietenii strânse.

Apoi voi merge la Beijing, care a fost o decizie de ultim moment. M-a contactat o prietenă pe care am cunoscut-o întâmplător la bibliotecă și m-a întrebat dacă vreau să fac parte din acest proiect în care predăm celor mai buni elevi de liceu din China diverse cursuri pe care le alegem noi și nu trebuie să fie perfect academic. Eu nu am fost niciodată în Asia și abia aștept să ajung acolo, sunt și mare fan al mâncării asiatice așa că abia aștept să văd cum este acolo.

Rep.- După Harvard ești foarte hotărâtă ce vrei să faci sau rămane să te decizi pe parcurs?

L.T. Rămâne de văzut pentru că Harvard-ul pune foarte mult accent pe a nu intra în această universitate decis pe ce vrei să faci. Noi nu intrăm aici știind ce o să facem, nu intri pe o anumită facultate. Trebuie să iei cursuri din toate domeniile. Eu în primul an am luat politica, folclorul Scoției galice, arabă, chimie, ce am vrut eu să iau. Abia în anul doi te decizi ce vrei să faci, doar că nu sunt sigură. Am un plan, cred că veau să lucrez în nordul Africii sau Orientul Mijlociu, în tările care vorbesc arabă sau franceză, probabil pe partea de politică. Ideea mea era că vreau să lucrez din Parlamentul Europei acolo, sa îmbunătățesc relațiile dintre Europa și Orientul Mijlociu, doar că nu sunt sigură. Am facut chimie în liceu și s-ar putea să mă decid că vreau să merg pe chimie mai departe, cine știe. În schimb o să fac semestrul de primăvară, adică anul viitor, în Liban pentru că facultatea oferă oportunitatea asta, să pleci chiar două semestre să faci facultatea în orice altă țară din lume. Eu am decis să merg în Liban pentru că sunt pe zona mea, vorbesc araba, franceza și în plus la Beirut este superb, este Parisul Orientului Mijlociu și acolo vreau să merg.

Lavinia Teodorescu a fost admisă, anul trecut, la cinci universități din SUA, la patru dintre ele cu bursa, dar  a ales să studieze la Harvard. Pentru educația ei, americanii  cheltuie cam 80.000 dolari pe an, iar noi ne putem mândri că Romania este bine reprezentată la cea mai prestigioasă univesitate din lume de un copil excepțional venit din Teleorman.

T.C.

foto – din arhiva personala a Laviniei Teodorescu