Pe 28 noiembrie la Prunaru, după mai bine de o sută de ani, pe o vreme greu de suportat, oamenii s-au strâns  întru aducere aminte, căci nici pe o astfel de vreme nu se poate uita jertfa fără de seamăn a celor din Regimentul 2 Roșiori care și-au pus piepturile în fața gloanțelor, dând răgaz Diviziei 18 Infanterie să se retragă și să apere Bucureștiul.
Alături de întreaga primărie a comunei Bujoreni de care aparține satul Prunaru, au participat la comemorarea acestor viteji urmașii lor din județul Vaslui, elevi și profesori, veterani de război, membri ai CJ Teleorman și localnici.

O notă aparte în cadrul acestei festivități a făcut Detașamentul de Onoare constituit din Batalionul 325 Artilerie Alutus din Garnizoana Caracal care prin uniforme, armament și privirile hotărâte ale militarilor au recreat atmosfera și vibrația acelui an de grație.
Pe lângă alți vorbitori, un discurs special a avut primarul Burcea Florentin care a chemat la unitate, la înfrățire, la patriotism, la recunoștință în urma jertfei acestor eroi care au pus pe altarul neatârnării acestui neam darul lor suprem.
Pentru 216 oameni, ziua de 28 noiembrie 1916 a fost ultima a vieții lor iar colonelul Naumescu s-a arătat onorat să moară pentru patrie la momentul primirii ordinului de atac din partea generalului Referendaru.
Cele 216 cruci, fiecare cu numele eroului săpat în ele, stau mărturie rece onoarei și sacrificiului acestor îngeri ai libertății. Printre ele răsună strigăte de luptă, șuierat de gloanțe, tropot de cai, gâlgâit de sânge. Curajul împins până la nebunie le-a adus acestor oameni moartea dar în același timp le-a dat viață în mintea și în sufletele noastre. Noi suntem copiii lor liberi și ne hrănim libertatea din oasele și din sângele lor.
A noastră e libertatea de azi și-a lor este recunoștința pentru totdeauna. Iar recunoștința înseamnă o inimă dreaptă și o memorie bună!
Liviana C.