La Roșiori de Vede, o clădire impunătoare neterminată zace abandonată de peste 20 de ani și nu este singura investiție inutilă unde s-au îngropat o mulțime de bani publici pentru nimic. Povestea cu final trist a construcției cu 4 etaje din strada Oltului începe în 1994 când un influent om politic al vremii obține aprobare pentru o investiție în sistemul de protecție a copilului. Tot atunci se înființeaza Școala Specială de la Roșiori de Vede finanțată de Consiliul județean Teleorman și începe construcția blocului în  care urma să fie mutați copiii instituționalizati, deși Casa de copii de la Balaci nu era supusă vreunei presiuni de evacuare.

Cum în acele timpuri tot ce ținea de sistemul instutionalizat de îngrijire a copiilor abandonați era un subiect sensibil și intens exploatat emoțional, mediatic și chiar politic, investiția a fost demarată rapid și chiar a făcut progrese până în 1996, când omul cu ideea a ajuns deputat, iar clădirea nu a mai fost de interes. Înaltul demnitar a descoperit, în urma vizitelor prin tările occidentale, că există și alte variante ca cei din sistem să devină salariați de oraș, adevarata miză din spatele interesului manifestat pentru copii, dupa cum afirmă mai multe voci familiarizate cu acest subiect, în perioada respectivă.

Achiziția de apartamente pentru transformarea sistemului centralizat de protecție a copilului în unul de tip familial a fost o afacere profitabilă pentru unii decidenți ai vremii, un adevarat tun imobiliar peste care s-a așezat praful. Nimeni nu a cercetat, nimeni nu a răspuns, deși s-au câștigat bani frumoși din această afacere despre care nu se mai vorbește de foarte mult timp.

După  1996, fondurile alocate pentru investiția de la Roșiori se micșorează, iar prin 97-98 începe circul cu canalizarea. Din cauza amplasamentului se spunea că nu există o modalitate tehnică de racord la rețeaua publică de canalizare. Se discuta atunci despre traversarea cu conducta pentru canalizare a unor proprietăți private din strada Stelian Popescu sau prin strada Oltului, în zona de case naționalizate, dar aceasta variantă nu se aprobă în consiliul local și lucrările se sisteaza. Întrebarea pe care și-au pus-o multi a fost “cum s-a emis autorizația de construcție?”. Nu a mai contat poate și pentru că, ceva mai târziu, cladirea a fost racordată la rețeaua de canalizare care traverseaza o proprietate privată din zonă.

Nu știm exact ce valoare de inventar are acum cladirea pentru că deși am făcut demersuri la Consiliul județean Teleorman nu am primit nici un răspuns. Ce știm este că prin 2002, Liviu Dragnea, pe atunci președinte al CJ Teleorman a vrut să vândă aceast imobil Primăriei Roșiori de Vede cu 16 miliarde lei vechi. În urmă cu aproximativ 2 ani, Primăria Roșiori a încercat să preia acest imobil, cu titlu gratuit de la Consiliul județean, pentru a-l transforma în locuințe sociale, dar a constatat că suma necesară pentru a finaliza investiția depășeste cu mult costurile pentru construcția unui bloc nou.

Nu am avut acces în cladire pentru a vedea cum arată interiorul după atâția ani, iar sursele noastre spun că la momentul sistării lucrarilor, la interior erau montate obiectele sanitare, tâmplaria, instalația electrică și se lucra la finisaje, dar se pare că nu mai exista nimic din toate acestea, doar o cladire goală, rece și trista care nu interezeaza pe nimeni, cu atât mai puțin pe cei de la Consiliul județean Teleorman care o deține.

Mai există și alte clădiri în Roșiori de Vede peste care s-a așternut timpul, uitarea și nepasarea, dovada clară că am pierdut 30 de ani în care am fost cu toții complici la acest dezastru.

Teodora Ciofalcă