Legătura dintre justiție si infracționalitate, deși pare conjuncturală, este totuși una stransă.
Oamenii care se ocupă cu îndreptarea altor oameni împrumută prin conviețuire obiceiuri..chiar năravuri, metehne si reminiscențe primitive de la cei care au ales un drum greșit în viață sau care, pur si simplu, au săvârșit nedreptăți sociale. Dar de aici si până la a transforma o judecătorie într-o cocină, într-un coteț ordinar și empiric e o diferență amețitoare.
Justiția oarbă, ca o babă alcoolică, nu vede la Tribunalul Teleorman (păcat de majuscule) grupurile sanitare aflate într-o stare greu de descris, plutind în mirosuri ucigașe și înțesate de viruși și bacterii libere, necondamnate.

Magistrații, judecători și procurori, avocații cu onorarii stufoase și tot alaiul de slugi -funcționari și câini de pază -agenți din această clădire dau de înțeles că în preajma unor astfel de oameni, față de care, o atitudine cazonă, disciplinată, pare o așteptare firească, ar trebui să sară pălăria din cap. Din păcate pentru imaginea, chiar și locală, a justiției din România, o astfel de prezentare arată speța joasă la care s-a ajuns in această instituție care se erijează în putere de stat. Este o imagine seacă dar relevantă pentru caracterul acestor oameni destul de învecinați, prin prisma meseriei, cu infracționalitatea.
Oricine are dreptul la îndreptare…chiar și cei chemați să îndrepte pe alții. Iar când nivelul de îndreptare atinge cote maxime corigentul poate da lecții ‘’profesorului’’. Imaginea unui grup sanitar din penitenciarul Găești poate servi cu mare usurință de model pentru nobilul și respectabilul Tribunal din Teleorman.

Liviana C.