De la Harvard, roșioreanca Lavinia Teodorescu ajută oamenii care vor să imigreze în America

Roșioreanca Lavinia Teodorescu este unul dintre tinerii exepționali ai României care a ajuns să studieze, cu bursă,  la Harvard. Pe finalul anului II de studii în SUA,  la prestigioasa Universitate Harvard, Lavinia a creat, împreună cu câțiva avocați și ingineri americani, o platformă care să ajute oamenii să imigreze în America, numită Immigrants Like Us (https://www.immigrantslikeus.org). De la Lavinia Teodorescu am aflat că Immigrants Like Us este o organizație non-profit, cu baza la Harvard University care și-a propus să ajute cât mai mulți oameni, mai ales în această perioadă atât de dificilă.

Principalul motiv care a stat la baza acestui proiect a fost modul greoi și costisitor în care se derulează procesul de imigrare în State și s-au gândit să faciliteze obținerea vizei sau rezidenței pentru imigranții care nu au acces la un avocat. Echipa de la Immigrants Like US este formată din avocați și ingineri, oameni care mențin și dezvoltă web site-ul, care verifică documentele primite sau se ocupă de relațiile externe. Lavinia Teodorescu face parte din acestă echipă și de curând s-a ocupat de vizele VAWA- Violence Against Women Act pentru femeile supuse violenței domestice și sunt căsătorite cu un cetățean american.

Lavinia ne-a povestit despre cum și de ce a ajuns ea să se implice în acest proiect.

” Președintele dă legi din ce în ce mai stricte, tot procesul de imigrare costă câteva mii de dolari, iar acum s-au închis multe instituții din cauza virusului. Am văzut câte familii au fost despărțite și ne-am gândit că trebuie să facem ceva. Pe colegii mei actuali i-am cunoscut dintr-o întâmplare pentru că directorul nostru este căsătorit cu o româncă. Organizația este la început, puțin mai departe de stadiul de idee și mi s-a părut foarte interesant, așa că am zis să mă implic. Acum suntem în stadiul de creștere și  ușor, ușor încercăm să ajutăm cât mai mulți imigranți cu diverse vize, dar și să ne mărim vizibilitatea. Mai ales într-o perioadă dificilă ca aceasta, vrem să facem procesul de imigrare cât mai scurt și ieftin, iar oamenii să poata fi în siguranță în America.

În liceu am avut foarte mulți colegi și profesori care au imigrat în România din Turcia. Mai ales în ultimii ani, din ce în ce mai mulți profesori turci au încercat să obțină rezidență  din cauza situației din țara lor. Am vorbit cu o parte dintre ei și tuturor le-a fost destul de greu să treacă prin sistemul birocratic lung și lent. Am ajuns la facultate și am realizat că în America este de 100 de ori mai rău. Nu numai că e foarte greu să obții rezidență, dar parcă toată lumea este împotriva ta.”

Immigrants Like Us este o platformă ușor de utilizat, online și complet gratuită. Utilizatorul răspunde la întrebări, noi avem un algoritm care completează documentele, iar la final, un avocat specializat în imigrări revizuieste tot pachetul și îl trimite. Avem utilizatori din toate colțurile lumii, inclusiv România, ne-a mai spus Lavinia Teodorescu.

Una dintre aceste persoane, Mircea, care aplică pentru Marriage Green Card, a fost de acord să vorbească public despre experiența lui cu Immigrants Like Us. Mircea locuia în Galati și prin intermediul bisericii, a ajuns să facă voluntariat la Fundația “Cuvântul întrupat”, fundație ce își are baza în Statele Unite și serveste copiii marginalizați, într-o stare familială și financiară precară. Prin intermediul acesteia, cu ani buni mai târziu avea să-și întâlnească viitoarea soție, Harper. Mircea a urmat studiile universitare în Galati, neștiind că studiind Arhitectura Navală ar putea să-l ducă într-o aventură intensă și rapidă prin mai multe țări, în final sperând să se stabilească în SUA.

“Harper este din Billings, MT și are o pasiune pentru a ajuta oamenii. Până să meargă la facultate, a făcut voluntariat la “Hannah House”, o organizație care oferă un cămin mamelor tinere cu copii ce provin din situații nefavorabile (abuz fizic, droguri, fără adăpost etc.). A creat relații și a ajutat multe fete să facă pasul spre reabilitare iar eu cred că acesta a fost lucrul care a motivat-o cel mai mult să studieze Asistența Socială în Newberg, OR. Universitatea la care avea să meargă are un contract cu fundația la care eu eram voluntar în timpul vacanțelor și trimite studenți în fiecare an ca să facă ore de practică sau internship, în special la locația lor din Galați.

În anul 2015, Harper a venit în România prin intermediul universității din Newberg, ca să studieze un semestru întreg la Fundația Cuvântul Întrupat. Timp de 5-6 luni a învățat limba română, a servit și s-a integrat într-o Românie post comunistă pentru a înțelege cum este să trăiești într-o țară unde visul american nu există și o mare parte dintre oameni sunt uitați de sistem și lăsați de izbeliște să-și croiască propriul destin fără nici o resursă.
De-a lungul șederii ei în România, a trebuit să viziteze toate bisericile care sprijină această fundație,  una dintre ele fiind biserica pe care o frecventam la acel moment.
Am făcut cunoștință la o întâlnire de tineret, oferindu-mă să traduc pentru ea și cele două prietene ale ei. A fost o conexiune instant pot să spun și așa am început să ne întâlnim tot mai des, dar momentul când ea trebuia să se întoarcă în SUA se apropria rapid, pentru că ne-am întalnit cu doar 3 luni înainte ca ea să plece înapoi.
Am decis să continuăm relația la distanță timp de 1 an și jumătate întâlnindu-ne doar de 3 ori în tot acest timp (aprox. 9000km între România și statul Montana). A urmat o perioadă destul de interesantă, timp în care Harper și-a terminat ultimul an de facultate, iar apoi a decis să se mute în România pe o perioadă nedefinită pentru a lucra la Fundația Cuvântul Întrupat și bineînțeles pentru a fi împreună.
Am decis să ne căsătorim în vara anului 2018 și atunci a  început aventura noastră cu viza americană. Noi doream să facem nunta în SUA, dar nu să ne și mutăm acolo la acel moment. Cu doi ani în urmă pierdusem 2 vize: una de turist și una de Work&Travel pentru că a trebuit să învăț forțat ce înseamnă să pui întrebări sincere oficialilor americani, cum ar fi “Este ok să mă căsătoresc în SUA cu viză de turist sau îmi trebuie altă viză?” dar totul a mers spre binele nostru. Într-un final a fost foarte ușor să reobțin viza de turist pe 10 ani și am decis  să facem cununia civilă în România cu familia mea și nunta religioasă în SUA cu familia ei și așa toată lumea a fost împăcată și fericită.
Procesul de obținere a unei vize de turist este foarte simplu, dar pentru orice alt tip de viză (de ex. viza de logodnă cum ni se sugerase și care durează cel puțin 6 luni să o obții) devine foarte complicat. Nedorind să rămânem în România din cauza limitării opțiunilor pe care le aveam, în special pentru Harper, am decis să încercăm să ne stabilim în Belgia, oferindu-mi-se un loc de muncă, ca arhitect naval. După 9 luni de zile petrecute acolo, am realizat că Harper nu poate practica ce a studiat și așa au apărut oportunități în Olanda și Scoția. Am ales Scoția deoarece limba nu ar mai fi fost un impediment (cel putin teoretic, practic este altă treabă) și am crezut că Harper poate să profeseze în domeniul ei. Dar, curând am aflat că nici aici nu poate profesa ce a studiat și că ar trebui să facă facultatea din nou pentru că nu i se pot echivala studiile. Așa am decis să facem pasul de a  porni spre SUA, astfel putând fi cu măcar cu una dintre famiile noastre și nemaifiind o piedică în ne găsi un job în domeniul nostru.
După multe cercetări și conversații cu diferiți prieteni care au trecut deja prin procesul acesta, am primit un mesaj pe un grup de Facebook de la Jonathan și m-a invitat să contactez organizația lui non-profit, Immigrants Like Us. Mi-a zis că ei mă pot ajuta să pregătesc toate documentele fără nici un cost. Am rămas surprins pentru că pe lângă costurile de greencard (aprox. $2500), ca să angajezi un avocat pentru procesul acesta, mai trebuie să scoți din buzunar încă câteva mii bune de dolari. Este un proces destul de costisitor și îndelungat, iar fără ajutor și multă informație și cercetare vei ajunge doar să irosești bani, timp și riști să începi totul de la capăt.
Am contactat aceasta organizație, de fapt am programat un interviu telefonic cu Ben (un alt membru al organizației) pentru a doua zi. Împreună cu soția mea i-am prezentat lui Ben situația noastră și am început procesul. În cazul nostru, Harper nu mai lucrase în SUA de peste 3 ani și aveam nevoie de un sponsor care să garanteze pentru mine că nu voi profita de ajutor financiar de la guvern (pentru noi, mama ei ne sponsorizează).
Încă nu am terminat pregătirea documentelor, dar procesul este foarte simplu. Immigrants Like Us au o platformă unde aplicantul răspunde la niște întrebări și completează de pe calculator niște formulare user-friendly, iar softul lor prepară toate documentele. 
Ben ne-a pregătit un video cu explicații de fiecare dată când a trebuit să modificăm răspunsurile noastre și este de mare ajutor. Este ca un tutorial pas cu pas pe care îl vezi pe youtube și poți pune pauză, derula înapoi sau chiar să-l redai la viteză dublă.
Pentru oricine se află în situația mea, recomand cu căldura să apeleze la Immigrants Like Us pentru că ei chiar încearcă să facă o diferență și să ofere o mână de ajutor oamenilor care nu au mii de dolari gata să-i folosească pentru un avocat”, ne-a povestit Mircea, cât a putut de scurt, despre experiența lui de viață și ajutorul oferit de organizația unde activează și studenta Lavinia Teodorescu.
În 2018, Lavinia Teodorescu a plecat la Harvard cu gândul să cucerească lumea. În numai doi ani de studenție a trăit o mulțime de experiențe la care cei mai mulți tineri de vârsta ei nici nu se gândesc. De la mii de kilometri și un clik distanță, Lavinia le întinde o mâna de ajutor cu  Immigrants Like Us  (https://www.immigrantslikeus.org) celor care își doresc să traiască pe tărâm american.
 Teodora Ciofalcă
foto din arhiva personala a Laviniei Teodorescu

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*