Eroul roșiorean, căpitan în retragere Ioan Dulă, în pragul unui veac de viață

Mai sunt doar câteva zile până pe 22 ianuarie, când Ioan Dulă, roșioreanul veteran și prizonier de război împlinește venerabila vârstă de 100 de ani, un veac de viață traită cu demnitate, frumos și onest. Ajuns la vârsta de aur, căpitanul în retragere Ioan Dulă va fi omagiat de admninistrația locală in cadrul unui eveniment special ce va avea loc pe 22 ianuarie la Casa de cultură a municipiului Roșiorii de Vede.

Eroul nostru, așa cu îl numește, cu multă dragoste și respect unul dintre copiii săi, Marian Dulă, este singurul fost prizonier de război din Roșiorii de Vede care trăiește. A supraviețuit celor trei ani de război și patru de prizonierat, dar s-a întors acasă după șapte ani grei.

Ioan Dulă a făcut parte din Regimentul 20 Dorobanți și a plecat pe front în septembrie 1941. Au luat parte la luptele pentru cucerirea localităţii Orelka, au trecut numeroase cursuri de apă și au continuat urmărirea inamicului spre Don şi  Stalingrad. Pe 23 decembrie 1943, Regele Mihai conferă Ordinul Militar „Mihai Viteazul” clasa a III-a, Drapelului Regimentului 20 Dorobanţi Teleorman „Pentru actele de bravură săvârşite de ofiţerii, subofiţerii şi trupa acestui regiment, pe timpul operaţiunilor întreprinse ȋntre 1 mai şi 31 august 1942, ȋn luptele de la Orelka. De aceeaşi bravură au dat dovadă ȋn ofensiva de la Doneţ, ȋn defensiva pe Oskol”. După decorare efectivele regimentului aveau dreptul să poarte Furajera „Mihai Viteazul” însemn al apartenenţei la o unitate care fusese decorată cu Ordinul Militar.

În timpul retragerii, pe 27 decembrie 1942, Ioan Dulă a fost rănit la picior, dar câteva luni mai târziu revine alături de camarazii sai de arme sa apere frontul de vest. În martie 1944 pleacă din nou pe front, în Moldova, cu vaporul și pe slepuri fiind debarcați lângă Brăila,iar de acolo merg pe jos până la Iași. Pe 25 august 1944 este luat prizonier și ajunge într-un lagăr din Basarabia, de acolo pleacă în lagărul de muncă din zona Azerbaijan, Armenia, ȋn Caucaz. A fost o perioada extrem de grea pentru Ioan Dulă, dar a rezistat și în august 1948, împreună cu ceilalți prizonieri de război au fost urcați în trenuri și repatriați.

Revenit acasa, la Rosiorii de Vede, Ioan Dulă s-a căsatorit în 1949 cu o roșioreancă, au patru copii, dar numai trei sunt acum în viață, nepoți și strănepoți, o familie frumoasă de care bravul veteran este tare mândru. A fost decorat cu „Crucea Comemorativă a Celui de-al Doilea Război Mondial”, ca și alți veterani de război, dar cuvintele cu care fiul își descrie tatăl valorează mai mult decât orice decorație de pe pieptul unui erou, de aceea am să-l citez pe Marian Dula-” Ioan Dulă este un bun creştin, a fost „stȃlpul casei”, îşi iubeşte soţia, copiii, nepoții şi strănepoții, a sădit numeroşi pomi şi a construit o casă. Este un exemplu de cinste şi corectitudine, a fost fidel Regelui Mihai I, comandantul oştirii, chiar dacă acesta l-a lăsat prizonier la ruşi, este un bun patriot, i-a placut armata, dar nu şi războiul.

Dacă ceva neprevăzut nu intervine , pe 22 ianuarie, ora 11, Ioan Dulă va fi prezent, alături de soție și fiică, la evenimentul organizat de autorități în semn de omagiu pentru un erou la împlinirea celor 100 de ani de viață, cât o Românie unită. La multi ani!

Teodora Ciofalcă

( Foto – Marian Dula)

Distribuie prietenilor tai...Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*