Căsătoria, ultima frontieră a ipocriziei umane

Omul, de-a lungul evoluției sale, a cautat dintotdeauna să se separe de regnul din care face parte. Matriarhatul, patriarhatul și orice alte forme de asociere sexuală din istoria sa au fost modalități de constituire a celulei sociale, cu reminiscente clare ale originii sale biologice. Nimeni și nimic nu poate judeca aceste etape ale unei evoluții brazdate atât de adânc de ficțiuni bazate pe necunoscut, pe inexplicabil.

Odată eliberat de personificarea, de zeificarea forțelor și fenomenelor care l-au înconjurat,omul a găsit drumul spre rațiune atât în planul cunoașterii cât și în cel social.

După aproximativ 40 000 de generații scurse de la debutul său ca ființă inteligentă homo sapiens a realizat că apartența lui la regnul din care a scoborât îi îngăduie pe deplin manifestările ancestrale ale acestuia, ponderate evident, de cumpatărea și discernământul pe care i le permite nivelul evolutiv. Manifestările psiho-sociale ale individului, calitățile lui fizice și comportamentul în intimitate au devenit, cu timpul, criterii de bază în alegerea partenerului…sexul, rasa și rangul social devenind relicve.

Caracterul dogmatic al monogamiei,respectiv al căsătoriei, include fățis aspectele materiale ale relației care nu face altceva decât să garanteze partenerilor accesul la acumulările cuplului în caz de destrămare a acestuia. Practic…căsătoria este un act premergător rupturii.

Mai mult decât atât, din punct de vedere al activității sociale, culturale și profesionale ale partenerilor, multe căsătorii, prin caracterul contractual al acestora, inactiveaza unul dintre parteneri, trecându-l într-o latură strict utilitară în viața de cuplu. Tocirea instinctelor de supraviețuire, de independență și performare în virtuțile umane devine astfel o consecință firească a atingerii libertății spiritului care poate fi plafonat, blocat de un partener de viață ale cărui concepții nu se pliază pe caracterul celuilalt. Fără a fi o regulă, femeia a fost, cu precădere, cea care a avut de suferit sau de înfruntat astfel de situații… Voi aminti, fără a da exemple de savanți, de cercetători, de temerari sau de artiști femei. Ele, sub un contract cu un partener neadecvat n-ar fi ajuns niciodată la acest nivel de cunoaștere și exprimare.

Căsătoria, probabil va fi desființată ca act social, moral, material. Relația dintre doi sau mai mulți oameni, intimă sau nu, va fi bazată pe reciprocitate și libertate spirituală și materială. Procreerea va căpăta un aspect decizional la nivel strict individual iar aportul fiecărui om la creșterea și dezvoltarea unui copil trebuie să conțina valori morale și sociale indiferent de legătura lui genetică cu acesta. Niciodată unui părinte veritabil din punct de vedere genetic nu-i va fi suficientă această calitate.

Violența domestică, plafonarea ca individ, numărul divorțurilor arată că restricțiile impuse de căsătorie nu mai fac din aceasta o formă de asociere între indivizi care să satisfacă nevoile spirituale, materiale ale omului din ziua de azi.

Liviana C.

Distribuie prietenilor tai...Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Fii primul care comentează

Lasă un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*