Viorica și magiunul

Produsele tradiționale românești sunt un paradox comercial care pur și simplu privează consumatorul de accesul la ele. Neavând un proces de fabricare prea tehnologizat, cu materia primă la îndemână și de multe ori din producție proprie, aceste produse ar fi trebuit să fie aproape la fel de accesibile ca cele din producția de serie, fără însă să fie neglijat timpul necesar producerii lor, mai mare decât cel din sistemul industrial. Tradiția și originalitatea invocate voalat în justificarea prețului factorial nu pot fi luate în nici un caz în discuție la acest nivel, ele fiind mai degrabă elementele secundare ale acestui nonsens economic.

Însăși reclama produselor în cauză ca fiind tradiționale și autentice, cu denumiri de origine controlată, cu certificări și etichetări ale brandului, însăți raritatea sau prezența lor în numar mic pe piață, sunt adevarăte semnale de avertizare, de inhibare a consumatorului : ” Atenție, produs scump ! “, par să transmită toate aceste acțiuni de promovare.

Primul ministru al României, Viorica Dăncila, ajunsă la Topoloveni, primită cu pâine, cu sare și cu flori, declara că magiunul din partea locului ” este unul dintre produsele care fac cinste României și care face să se vorbească despre România “.

Bibiana Stanciulov, renumita producătoare a magiunului de Topoloveni, o gratuleaza pe masură și îi spune că este singurul premier în funcție care a vizitat fabrica, lucru care îi face o mare onoare. Deasemenea, producătoarea  spune că în fabrica dumneaei realizează ” diamantul industriei alimentare românești”.

Iată, mai jos, cum se obține acest diamant :

-se spală prunele

-se îndepărtează sâmburii

-se fierb până scad

-se pune pasta obținuta în borcane sterilizate

-se etichetează

-se păstrează la rece.

Prețul unui kg de magiun de Topoloveni, pe piața românească, este de 33 lei.

Cu această sumă se poate achiziționa de pe aceeiași piață materia primă pentru încă 4.5 kg de magiun, ceea ce face, într-adevar, din acest produs un diamant economic.

Sub denumirea de produs tradițional românesc, magiunul de Topoloveni, alături de altele, precum salamul de Sibiu ori telemeaua de Ibănești, se adresează unui segment exclusivist, interzicând practic consumul lor tocmai celor cărora le-au fost dedicate. Și cu toate acestea,în aceste produse se regăsesc și elemente tradiționale veritabile ale neamului românesc : lăcomia și dorința de îmbogățire a producătorului pe de o parte și snobismul consumatorului pe de alta.

Consumul masiv al produselor de import precum și al celor românești superindustrializate sunt o consecință firească a prețurilor, realmente nejustificate, practicate de producătorii tradiționali,produsele acestora având o caracteristică pur expozițională.

Liviana C.

Distribuie prietenilor tai...Share on Facebook
Facebook
0Share on Google+
Google+
0Tweet about this on Twitter
Twitter
Share on LinkedIn
Linkedin

Fii primul care comentează

Lasă un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*